Pe câmpia arsă de soarele verii,
Un singur pâlc de salcâmi a mai rămas.
În frunzişul lor, stoluri de păsări coboară,
Să se adăpostească de soarele arzător.
E o zi de iulie înăbuşitoare,
Şi aerul pare că a obosit.
Rând pe rând păsările coboară,
Să bea apă din izvor.
Din senin... vântul porneşte,
Şi copaci lin, se clatină.
Ploaia de vară soseşte,
Şi răcoreşte câmpul ars.
Natura se trezeşte,
Din amorţeala călduri de vară.
Păsările se-nalţă bucurându-se,
De ploaia (..) cu soare.
florentindraganescu 07.2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu