Poveste de Crăciun

Azi am să vă spun,
O poveste de Crăciun.

Nu e o poveste,
Despre împăraţi şi-împărătese,
Nici cu prinţi şi cu-prinţese.

Este doar o poveste, 
C-un copil, sărman pe drum,
Singur într-o seară...de Crăciun.

Are şi el suflet ca şi noi,
Ochi, mâini, are ...şi vise,
Şi îi curg speranţele şuvoi, nespuse.

Un copil frumos şi bun,
Cu părinţi care s-au dus,
Casa-i dărâmată, i-ar acum e-n drum.

Şi se roagă...de-o minune,
Ca să-i ias-acum în calea albă,
Că e seara, seara... de Crăciun !

Pe străduţa cu ghirlande colorate,
Deodată se arată... un om bun ,
Ce-şi  întinde mâna către el.

Îngerul îl scoase-n drum,
Un om bun, atît de bun,
O minune-n seara... de Crăciun!

Şi în casa luminată ,
Călduroasă şi curată,
Îl primeşte cu mult drag.
Şi la masă îl pofteşte .

Ştiu că-i trist dar vreau să...,
Şi, să mă iertaţi, acum.
Nu ştiam cum să vă spun:
Nu-i uitaţi ! Voi,oameni buni!

                                            florentin draganescu