Legenda Licuriciului

Zice ca scoborandu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe pamant a luat cu sine si vreo cativa ingeri ca sa le arate si lor lumeain care traiesc oamenii pamnteni.
Ingerii, umbland incolo si incoace, prin lumea larga, cat timp vor fi umblat in lumea larga, le placura tare mult din lumea oamenilor pamanteni si mai cu seama unuia, asa incatla despartireincepu a plangecu hohot, de-i curgeau lacrimile vale.
Dupa ce se despartira de pamant, inaltandu-se sus la cer, Dumnezeu i-a intrebat ce au vazut ei mai frumos, si ce le-a placut cel mai mult.
Ingerii raspunsesera ca biserici frumoase , ori calugari imbracati in haine potrivite , ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, numai unul nu-i raspunse nimic, care sta trist si ingandurat..
Mai in urma il intreba Dumnezeu si pa acesta ca p[entru ce e atat de trist si de ingandurat si de ce nu raspunse nimic.
- Mi-e frica ca ma vei certa rau! ii raspunse Ingerul.
-Nu-ti fie frica de nimic! ii zise Dumnezeu-caci de una si aceeasi soarta va veti bucura toti!
Ingerul, cazand in genuchidinaintea lui Dumnezeu, cu ochi scaldati in lacrimi, ii zise:
- Doamne! Is trist si amarat de aceea, ca ochii unei pamantene mi-au picat asa de dragi, ca nu-i chip ca sa-i mai uit vreodata , fiind asa d frumosi cum n-am mai vazut niciodata!- Si ai cui era? intreaba Dumnezeu.
-Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un camp verde!
-Si ai grait ceva cu ea? intreaba iarasi Dumnezeu.
-Da! Caci imi cazuse draga, si i-am spus ca mi-as da viata mea ingereasca pentru ochi ei cei albastri ca cerul inseninat
Auzind Dumnezeu cele spuse, incepu a se face ingandurat, si din om cu fata senina si fruntea curata se prefacu intr-un mosneag ingandurat cu fruntea creata. Si, apoi, cum mergea asa, inaltandu-se cu toti incetinel catre scaunul dumnezeiesc , ajungand la marginea cerului, Dumnezeu ii opri in loc si le zise:
-Stiu, ca daca voi mergeti cu toti in cer si va veti intalni cu ceilalti ingeri, acolo veti povesti despre lucrurile cele pamantene, si fiindaca lucrurile acestea nu-i iertat ca sa le stie si cei din cer, acum va opresc pe toti aici!
Si cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a prefacut pe toti in stele luminoase, lucind de fericire ca ele in toata vremea pot vedea lumea pamanteasca.
Ingerul cel indragostit, prefacut si el in stea, nu lucea de bucurie, ci mereu scapara, aruncand scantei de foc asupra celorlalte stele.
Dumnezeu, vazand ca din asta are sa se intample neintelegeri intre stele, a luat pe steaua cea plangatoare si, dezlipind-o de pe cer, i-a dat drumul spre pamant, aruncand-o asa de tare ca tot in picuri de scantei a picat pe pamant, umpland intreg campul unde fata cea cu ochi albastri era cu oile.
Scanteile acelea nu s-au stins, ele s-au facut licurici, pentru ca sa nu-i piara urma ingerului indragostitde fata cea pamanteana.
De atunci a trecut multa vreme, dar si acum se povesteste ca licuricii nu sunt altceva decat scanteii din steaua aruncata de pe cer.

Daca ti-a placut poti citi si asta: Calatoria Ingerilor, si, daca doresti să participi , in fiecare luni, publică la tine pe  blogul, un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la:   "Buna Dimineata Soare

Sursa: legende populare romanesti!