Am plecat dis-de -dimineata, cand apa lacului Izvorul Muntelui, inca reflecta lumina lunii. O sosea ingusta, al carei traseu sinuos, imi aminteste de Transfagarasan, dar cu un cadru natural mult mai putin antropizat, imi desfata privirea si sufletul. Ce poate fi mai spectaculos decat alternanta, la o ciclitate de cateva secunde, a peisajelor de iarna timpurie cu cele de toamna autentica, dupa cum masina parcurgea partea umbrita sau insorita a versantilor !
Apoi, rand pe rand, descopar Sucevita, Moldovita, Voronet, Putna, Neamt, Sihastria si Secu. Cand am trecut pragul ultimei manastiri, intunericul inghitise Moldova !
Daca la toate acestea adaug faptul ca, am vizitat casa copilariei lui Ion Creanga, Humulestiul lui natal si am vazut Ozana din descrierile sale, atunci concluzionez prin a spune ca, aceasta zi a fost una de neuitat intr-o viata de om....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu