Mexic: soare aprig. Insula Femeilor

Oooh, Mexic! Ce placere si ce suferinta! Fiindca nu suport sa ma ung cu alifii si creme, eram ironic cu simandicosii pe care-i vedeam cum se frecau cu toate uleiurile, pentru a se apara de clima tropicala. Eu, pe de alta parte, crispat si vinetiu din cauza iernii, strigam soarelui: " hai soare barbatos, vino de ma ia, dezmorteste-mi simturile si topeste-mi gindurile rigide! Saruta-mi pielea, fa-o creola si matasoasa!" M-am aruncat la el iresponsabil, gol, vesel, dar, ca un nemernic ingrat, menit parca sa ademeneasca, m-a fript pe toate partile, inclusiv pe urechi si laba piciorului. De unde atita matase si saruturi? Ce am mai suferit! Daca ma atingeai, saream ca ars, asa cum si eram, de fapt si de drept. Nu voiam nici o soapta la ureche, nici un puf sa ma atinga. Niciodata nu am indurat asa usturime, desi am mai hoinarit sub un astfel de soare aprig. Ca un pirlit lipicioas, ajunsesem sa caut disperat o bucata de racoare. "Unde este umbrisul pe aceasta insula a muierilor? Dar un pic de zapada aveti aici? Por favor!" Ardeam si deliram!

Am mers descult, schiop, ghebos din cauza frisoanelor, ciupit de tintari ( hola, Zika) si de furnici. Iguanele voinice si cu gusa, apareau din orice colt, ca o surpriza. Erau tacute si inofensive. De crocodilii cu falcile dintate, m-am descurcat sa ma feresc. Pasarile cintarete mi-au cintat la balcon cele mai frumoase serenade, iar pe timp de seara, vintul racoros si fraged mi-a pansat pielea arsa, incercind sa o aline. Ca un balsam! Insula Femeilor este indepartata si tainica, iar pe timp de furtuna, se transforma intr-o fioroasa. Pazea!

In New York, in cei aproape 10 de ani, nu am avut legaturi, sau interactiuni directe cu mexicanii. I-am cunoscut, asadar, pentru prima oara la ei acasa. Au fost blinzi, primitori, pasnici si mi-au dovedit ca nu e nevoie de mare lucru in viata asta cacacioasa, ca sa-ti fie bine si sa porti zimbetul cu tine. 

Mincarea lor a fost bucuria mea cea de toate zilele petrecute printre ei. Cind mincam, uitam de basica apoasa dintre cele doua degete de la piciorul sting.
Mexic pentru mine inseamna culori fericite, simplitate, aventura, dulce de leche, muzica, modestie, bogatie, vraja si...usturime.

Durerea si placerea sint, totusi, un amestec ce mi-a placut dintotdeauna. Dar, lasind la o parte zorzoanele metaforice, ca turist in Mexic esti pe cont propriu, ca atare, un pic de alerta este binevenita. Asta ca sa nu ramii fara portofel, sau valiza, cum au patit unii aiuriti. Cum altfel sa traiesti isprava mexicana, in toata splendoarea ei, daca nu cu palpitatii si emotii?
Si nu am zarit nici un om nebun care sa gesticuleze nevrotic, sau sa vorbeasca singur pe strada, cum sunt obisnuit. Iar ciudatul agitat care facea innebunit flotari in mijlocul strazii din Cancun, sigur era un turist din New York City. Yepaaaa!!!

Cind aveti chef si timp, puteti vizita Mexicul! Hasta la vista!