Tic tac tic tac

Tic tac tic tac

Traind intr-o eterna nostalgie cu timpul care trece si cu care am avut mereu o relatie stranie si aparte, am primit cu bucurie un ceas antic al carui tic tac speram ca-mi va reda ambianta altor vremuri, mai ales ca momentan citesc o carte in care evenimentele, intriga se deruleaza pe fundalul unui New York al anilor '30, iar televizorul meu sta deschis doar pe canalul cu filme vechi, alb negru, din era "Rebecca". Deci, evadarea din realitatea moderna o aveam si mai implinita odata cu aparitia acestui ceas vechi in dormitorul meu. L-am asezat cu grija pe noptiera si, fericit, i-am ascultat tic tac-urile, imaginindu-mi ca traiesc in alte rastimpuri, dindu-mi o stare de liniste si impacare: doar eu cu timpul care trece si ceasul care il masoara cu grija.

Dar, venind ora de culcare, mi-am dat seama ca, a light sleeper cum sunt, tic tacul armonios al ceasului meu antic, incepe sa ma cam enerveze. Am refuzat sa-l mut in alta camera, locul lui era clar stabilit linga mine. Un pic derutat de intorsatura sentimentelor fata de noul obiect decorativ, mi-am pus dopuri in urechi ca sa nu-i mai aud tic tacul saltaret. Cucul mai lipsea! Noaptea, dopurile mi-au iesit din urechi, astfel ca, sunetul transparent al ceasului meu antic si de demult m-a trezit. Iar mie nu cumva sa-mi perturbe cineva somnul!

M-am tot foit si rasucit, incercind si sperind sa adorm pe acordurile timpului care trecea cu exactitate, in acel cadran acoperit cu sticla. Ce putea fi mai nostalgic decit linistea din noapte umpluta cu jocul unor ace de ceasornic? Ca un caraghios ce sunt, am dat nostalgia la o parte si, iritat-somnoros, l-am bagat in sertarul din dulapul de linga pat. Rusinat, mi-am zis ca, la urma urmei, cine naiba se uita noaptea la un ceas fie el de pe vremea lui Charlie Chaplin? Sunt doar un inchipuit sa cred ca un ceas vechi ma va transpune in alte timpuri... Ce atitea nostalgii pe capu' meu? M-am invelit cu patura si, pornit, am vrut sa adorm imediat. Dar, dupa citeva minute de foiala si forfoteala, din sertar se auzea ceasul meu girbovit si romantic...tic tac tic tac. Crezind ca mi se pare, mi-am pus patura peste urechi. Dar, din sertar, iesea cu insistenta, glasul unui ceas vechi si ragusit: tic tac tic tac! Si noaptea mea era pe duca. La fel si starea mea de nostalgie. Chior de somn, cu un ochi deschis si cu unul inchis, am luat ceasul cintaret din sertar si l-am dus departe, intr-o alta camera unde va ramine permanent, inghesuit intr-un colt. Nici in soapta sa nu-l aud.
Obosit dupa o noapte petrecuta linga un ceas vechi si antic...