Cei răi distrug iubirea şi frumosul, Liliana Carmen Stoica 10 mai 2018

Cei răi distrug iubirea şi frumosul

Cotrobăind prin singurătate,
doar salcia îşi revărsa iubirea peste mine
pletoşind braţele peste privirea-mi ce se fixa dincolo de acele timpului 
era nepieptănată.
Ea, mă asculta în toate sensurile iar leganatul frunzelor mă aduna în căntec lin.
Bim, câinele care mi-a răscolit seara, mă urmărea printre lacrimi
ochii săi calzi vorbeau în toate limbajele lumii
simplitatea lui îmi amintea de oameni frumoşi, ca bunica
o adiere într-o mare de păcat.

Purta razele pe tâmple, Bim strălucea
un om i-a înţeles lumina şi ceilalţi l-au alungat pâna la moarte.
Alerga cu iubirea sa necondiţionată, ce-i cuprindea chipul
oamenii au privit aceasta ca ameninţare
şi de tot ce n-au fost capabili să împlinească, au găsit vinovat câinele-
hoinărea, printre lumea grea
culoarea sa de un alb-auriu era inacceptată de rasă
burtoşi cu cravată şi femei cu bigudiuri, judecau aceasta
organizaţi în turmă, scăpărau beţe de chibrit asupra lui
săgeţi şi flăcări le porneau din ochi
Bim schiopăta.
Vinovat de iubire, viaţa i-a fost luptă
şi oriunde s-a cuibărit, a intâlnit un "savant".
L-au luat hingherii.
Un om şi un grup de copii îi mai simt iubirea din amintire
ceilalti oamenii au fabricat alt vinovat in timp ce rup flori doar ca sunt deosebite.

Cei răi, distrug iubirea şi frumosul
Cei buni, sunt jupuiţi de hingheri.

sursa: Liliana Carmen Stoica
10 mai 2018