Licuriciul

Într-o zi, câţiva îngeri coborî,
Ca să vadă  oamenii .
Ziua toată ei umblară ,
Le plăcu ce (...) vizitară.

Unui înger , ochii unei pământene,
I-au picat aşa de dragi,
Că nu-i chip să îi mai uite,
Că-s frumoşi cum n-ai văzut.

Fermecată fată, păru-n vânt,
Şi-l poartă, faţă albă luminată.
Ochi frumoşi cum n-ai văzut,
Cum să nu se-ndrăgostescă !

Şi din înger,  faţă albă,
Într-o stea ,se prefăcu.
Ca să poată să mai vadă ,
Pe acea frumoasă fată.

Dar, fiind mult prea departe,
Nu putea luci de bucurie,
Steauă mare aurie,
Ş-arunca scântei de foc.

Niciodat' să nu se stingă,
Pe pământ el să coboare.
Pentru fata minunată,
Îngerul se prefăcu în licurici.

Licuriciul seara străluceşte,
Drumul fete-i luminează.
Nu e chip să n-o iubească,
Pământeancă! Minunată fată !

din.vol. În nopţile albe
florentin draganescu 05.2010