8 iunie 2014

Cucul- Legenda

- A fost cand a fost , ca de nu ar fi fost si n-ar fi nici nu s-ar povesti.
 A fost odata un om sarac lipit pamantului, ca de sarac ce era nici cenusa destula in vatra focului nu avea. Tot ce avea el erau doi copii, un baita si-i fetita, pre cari ii iubea ca si ochii sai din cap.
Iata insa ca intr-o zi muierea omului acestuia se imbolnaveste si nu peste mult timp moare.
Omul o duse cat o duse dupa moartea sotiei sale. Dar de la un timp . vazand ca e greu a trai singur, mai ales ca avea copii mici , se insura a doua oara si aduse o mama vitrega pentru copii, indracita.
Mama vitrega, ca mai toate mamele vitrege, cat era ziua si noapte de mare, nu tacea mai nici un pic din gura , ci tot una latra si supara pre bietul om, spunandu-i sa faca ce va face cu copii sai, sa-i duca unde ii va duce, numai sa nu-i mai vada in ochii, caci nicidecunm nu-i poate suporta, ori de nu, ea mai mult cu dansul na va sade.
Fetita omului, ori de cate ori se certa mama vitrega cu tatal sau, sta intr-un colt de-o parte si ascultand pune binea dupa ureche tot celea ce le aude de la mama vitrega a sa.
Iata insa ca intr-o noapte , nemaiputand omul suferi certele fara de sfarsit si batjocurile nevestei sale si voind a avea pace si liniste in casa sa, lua pe copii sai si se duse intr-o padure pustie, zicandu-le ca merge dupa lemne, dar cand ajunse intr-un loc unde padurea era mai deasa , mai intunecoasa si mai fioroasa, se furisa de dansii si lasandu-i acolo acolo in stirea Domnului se intoarse acasa.
Copii, vazand de la un timp ca tatal lor , pe care il stiau dus sa taie lemne, nu se mai intorcea, si nestiind ce sa faca si incotro sa apuce, dormira noapte aceea in padurea cea pustie.
A doua zi dimineata insa fetita, care era mai marisoara decat baiatul, lua pe frate-sau de mana si plecara impreuna spre casa pe urma cenusei, ce-a fost luata si imprastiata de fetita pe drum cand a mers cu tatale sau in padure.
Mama sa vitrega cand i-a vazut venind , cugeta ca a turbat, nu ceva, asa de tare s-a infuriat si s-a maniat pe dansii si pe tatal lor. Si numai daca i-ar fi fost cu putinta i-ar fi inghitit intr-o lingura de sorbitura, asa era de rea si de indracita.

Barbatul ei insa, fiind precum se vede atat de molatic, si voind a-i face pe plac, mai proba una, mai proba alta, ca doara va putea departa pe copii de la casa, dar cu nimica nu-i putu indupleca si insala.

Femeia indracita , vazand ca nici intr-un mod nu se poate dezbara de copii barbatului sau, isi puse in gand ca numai decat sa-i nimiceasca, si asa intr-o buna dimineata, pe cand barbatul sau era dus de acasa, il prinse pe baiat si il omori fara nici cea mai mica mustrare de cuget i-l dete surori sale ca aceasta sa-l pregateasca de mancare pentru tatal sau.
Ce era sa faca biata fetita? ...De voie, de nevoie, trebui sa asculte pe mama vitrega si sa faca ce i-a spus aceasta, daca voia ca sa nu pateasca si ea ca frate-sau. Ea, fara sa zica vreun cuvant, lua pe frate-sau si-l pregati de mancare, insa inima i-o ascunse intr-o scorbura, zicand catre mama vitrega ca a mancat-o un caine.

Venind omul de la munca acasa , a mancat pe baiatul sau dimpreuna cu sotia sa. Ei indemnara si pe fetita...Insa aceasta n-a vrut sa manance cu dansii, ci strangand toate oasele din trupul fratiorului le ascunse in scorbura unde ascunse si inima.
In dimineata urmatoare, iata ca din scorbura aceea iesi o pasare cu pene sure si, punandu-se pe-o ramurica a copacului incepu a canta:

Cucu! cucu! cucu!
Mama vitrega m-a taiat
Si cu tata m-a mancat
Dar eu in Cuc m-am schimbat
Si de mama vitrega am scapat!

Mama vitrega indracita, fiind din intamplare in apropierea copacului si auzind cantecul baiatului ucis de dinsa care s-a prefacut acum in cuc, apuca degraba un drob de sare si arunca cu el dupa cuc, voind sa-l omoare. Insa, drobul in loc sa omoare cucul, cazu in capul mamei vitrege si-o omori pe dansa.
Asa o rasplati Dumnezeu pe mama vitrega pentru cele pline de rautate.
Iara, baiatul, care s-a prefacut  odata in Cuc, nu s-a facut mai mult iarasi baiat cum a fost dintr-un inceput, ci CUC a ramas si pana in ziua de azi.

PS. Daca ti-a placut aceasra postare poti citi si altele asemanatoare: aici

2 comentarii:

pandhora spunea...

de ce sunt legendele atat de triste? :(

florentin spunea...

pentru ca asa sunt unele legende