La locurile voastre, va rog

In stanga sta trecutul, se aseaza frumos in dreptul sufletului si-l umple de amintiri. In dreapta sta prezentul , iar in fata ar fi trebuit sa stea viitorul. In spate ma am pe mine. Ma privesc si din stanga si din dreapta,dar niciodata din fata.
Se mai ratacesc prin incapere si dorinta, iertarea, speranta, regretul, iubirea si teama. Ma hotarasc sa le pun in ordine, sa nu mai pluteasca in sala de capul lor.
Asez regretul in stanga, consider ca mai bine spun ''mi-a parut rau'', decat imi pare rau, ii explic si ramane acolo unde il pun. Asez in dreapta mea teama, ii spun ca am nevoie de ea chiar acum, ca trebuie sa fiu atentala ce decizii iau ca nu cumva regretul sa isi schimbe pozitia. Ma intelege si se aseaza in dreapta. Pun iertarea in spate, am nevoie de ea cu mine, am nevoie sa ma iert si sa iert. Ii convine pozitia, asa ca accepta. Asez speranta in fata si ca sa nu o las singura ii alatur si dorinta. Consider ca fac un cuplu reusit si ele ma aproba. Ramane iubirea si cum nu stiu unde sa o asez o rog sa asepte la usa si din cand in cad sa ciocane sa vada daca i-am gasit vre-un loc. Iubirea se revolta. Imi spune ca e satula de asteptat si ca atata timp cat i-am luat si speranta si am asezat-o in alta parte, ea nu ma mai crede. Ii promit ca ii voi face loc si imi aminteste ca am mai spus asta, dar ca teama a castigat mereu in fata ei.
Vazand atitudinea iubirii, dorinta, adica prima farama de iubire incepe sa se agite si sa o sustina tacit. Se muta din stanga in dreapta si ma da peste cap. O rog sa inceteze, dar nu ii pasa…se aseaza intr-un final in el. Ochii incep sa nu ma mai asculte, dorinta e mai puternica…Vazandu-ma invinsa incep toate sa ma doboare. Regretul vine-n dreapta si ma cearta…deja imi pare rau ca am avut teama langa mine in trecut. Iubirea intra caci asa se intampla de cate ori dorinta creste, iar a mea crescuse suficient cat sa isi ia zborul. Iertarea e singura care ramane la locul ei si imi sopteste : iarta-te ca nu le-ai asezat cum trebuie, lasa-le sa se aseze singure si mai fa doua locuri in lumea ta mica si plina de vise…gaseste-i loc suferintei, caci dorinta s-a asezat gresit, iubirea e neimpartasita si durerea e doar a ta. Priveste-l bine cum pleaca cu dorinta ta si obisnuieste-te cu gandul ca ti-a stat si-n stanga si in dreapta si in spate si va fi si-n fata…iar dupa ce vei plange suficient…fa loc resemnarii, caci dupa ea, toate se vor aseza la locurile lor!