de lenea toropită prin unghere...
car după mine o tonă de balast,
iar gândurile-mi zboară, efemere...
Sunt plictisită de fotoliul gol,
de cerurile doldora de rouă...
arunc la tine visul rostogol,
iar ziua mi-o împart în două...
Sunt plictisită de tăcerile în doi,
de circuitul apei în natură...
preschimb nădejdea pentru noi,
iar gura ți-o dezmierd, cu o măsură...
Sunt plictisită de-un contact lejer,
de senzualu-ți zâmbet de Adam...
degust iaurtul mic și furajer,
iar inima-mi poftește la bairam...
Autor: Lillo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu