Pierdut în mine...

                                                                      Pierdut in mine
Istovit de fantasme şi pierdut de tine, te vei regăsi la capătul durerii de mine, imbrobodit în năframa nepăsării de lume.
Degetele tale vor căuta înfrigurate amprenta sărutului ce ţi l-am împrumutat cândva să-ţi fie zâmbet şi pielea ta va retrăi amintirea amăgitoare a hărţilor pe care respiraţia mea ţi le-a săpat în ea pe vremea când macii înfloreau tainici în adâncul nostru.
Roiuri de furnici vor săpa tranşee adânci pe urmele buzelor mele şi gheaţa lipsei lor va curge în adâncurile fiinţei tale, arzând rămăşiţe de mângâieri.
În suflet îţi va adormi flacăra trezirii de teama iadului că nu-ţi sunt.
Broboane fierbinţi de vise ţi se vor prelinge pe speranţe şi amintirile îţi vor amorţi paşii spre libertate.
Lanţuri grele de iluzii îţi vor îmbrăca gleznele simţurilor şi fiecare clipă cu ochii deschişi îţi va părea o eternitate crudă fără şoapta mea.
Şi visul îţi va fi realitate şi prezentul amintire.
Pierdut în mine...