19 decembrie 2015

Spiritul Craciunului

Niciodata nu am crezut in serbarile de la scoala - nu aruncati cu pietre, va rog! - niciodata nu le-am gustat, asa cum si-ar fi dorit altii...bineinteles, baiatul meu, simte la fel...


Cred, in schimb, in petrecerile/sezatorile cu zambetul pe buze, unde comunitatea, formata din mici si mari, copii si parinti, sa simta emotii si sentimente unice, de impartasit intreg anul...sa crestem, sa dezvoltam, sa conturam emotii pozitive si amintiri frumoase...



emoticon smile Acesta e Craciunul, da, acesta e spiritul Craciunului! 

La polul opus un prieten se destainuia: Serbarile de iarna sunt iubite de copii daca si adultii din jurul lor le iubesc.Astazi copii il asteapta pe Mos Crăciun, in copilaria mea, primeam cadouri de la Mos Gerila. si la gradinta, si la scoala dar si acasa, nu pentru ca ne minteau parintii dar, nu era cazul sa ne zapaceasca cu explicatii greu de înteles si acceptat la vârsta aceea. An de an participam cu placere la aceste repetitii, pregateam poezii pe care abia asteptam să le recitam Mosului, cantam colinde si eram tare fericit! Daca astazi iubesc iarna cu toate obiceiurile si înca îmi colind parintii si prietenii, daca iubesc portul popular si traditiile, acest lucru se datoreste în primul rand familiei care le-a pretuit dar si scolii. Depinde deci de dascali si de parinti cum anume vor cunoaste copiii bucuria sarbatorilor. Asal-am asteptat eu pe Mos Gerila la gradinita. Cred ca aveam 5-6 ani.


emoticon smile Acesta e Craciunul, da, acesta e spiritul Craciunului! 

2 comentarii:

prieten spunea...

Lui Tudor i-au placut serbarile, dar parca niciodata nu reusea sa puna in evidenta ceea ce dorea el, ci exprima, la comun, vointa comuna si tacita a altora.

lichiresti spunea...

si mie imi place ideea de sezatoare