Apus de soare

Animat de reminiscente literare adolescentine, am incercat astazi sa-l invat pe nepotul meu, Alex, ca apusul de soare are o culoare speciala, coucher de soleil (apus de soare, in limba franceza). Citisem asta cand aveam 16 ani, in "Cronica de familie", a lui Petru Dumitriu, una dintre cele mai frumoase carti ale adolescentei mele.

Expresia l-a lasat rece pe Alex. Are 5 ani si puii de pisica de pe prispa casei care ne gazduieste in Uzlina sunt infinit mai fascinanti decat expresiile de designer cosmopolit, pe care incerc sa i le inoculez. Vazand ca pierd dramatic teren, l-am intrebat pe el. "Uita-te putin la cer. Ce culoare crezi tu ca are apusul"? "Culoarea care ii place lu' mami", a raspuns Alex. Chiar asa... cum de nu m-am gandit...