Viata copiilor crescuti in saracie si abuzati, de parinti alcoolici, este un chin. Noi stim asta, si vorbim doar intre noi.
Suflete bune le duc mancare, lemne, dar ei-ele raman sa creasca acolo.
E inuman, risipim viitorul lor si-al nostru, e o cruzime ce dureaza de prea mult timp: e un strigat dupa ajutor. Asta daca tot e vremea programelor si candidatilor...la alegerile din decembrie.
Daca România ar avea structuri bine conturate atunci da as fi de-acord cu preluarea copiilor. Atita timp cit nu exista acestea unde ajung copiii? Ce suflete bune si curate ii preia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu