Furnica

O furnică , mititică,
Cât un bob de grâu.

Aleargă încoace, încolo,
Cu picioruşele ei subţiri.

Şi-n razele blânde de soare,
Floarea soarelui ea vede.

În cap un plan i se înfiripă,
Ca să meargă să se suie.

Până în vârf , să ia d-acolo,
O sămânţă mititică.

Şi se odihni o clipă ,
Şi-apoi, porni la drum.

Şi, a mers furnica, mult a mers,
Când se uită-n jos,o prinde ameţeala.

Privi în sus şi se cutremură,
Vai ! Cât mai am de mers.

Dintr-o dat puterile o lasă,
Şi căzu direct în praf.

Uff ! Ce grozăvie !
Doamne!Ce departe este !


                                        florentindraganescu 2010
 din vol.Diamante pentru cei mici.