14 februarie 2011

Şoricelul






Cu botul mic,
Mustăţi subţiri şi ascuţite,
Cu ochii galbeni şi lucioşi,
Dupa o uşă, stă pitit ,
Un şoricel.

De pe masă,
Un miros de caşcaval,
Îl vrăjeşte, ca să iasă,
Dar motanul! E-hei!
O să-l lase!

Bietul şoricel,
Nici n-apucă ca să iasă,
Că motanul îl şi înhaţă,
Şi-l suceşte, şi în aer îl aruncă,
La podea el cade (...) ameţit.

Vai ce gălăgie !Ce să fie!
Dintr-o dat' stăpâna,
Uşa o deschide, şi motanul,
Iute ,se ascunde sub o masă,
Şoricelul ,se piteşte dupa uşă.

Şi d-acolo el priveşte,
Şi zâmbind, gândeşte:
Uff ! Ce nebunie ! Poftim !
Caşcaval mi-a trebuit !

florentindraganescu 
Din vol. Diamante pentru cei mici.

4 comentarii:

Lumi RO spunea...

Frumoasa poezia, chir mi-a adus zambetul de dimineata.

florentin draganescu spunea...

Multumes, şi sper că de câte ori veţi reveni să puteţi din nou zâmbi.

M. spunea...

Imi si imaginez galagia :)). Frumos diamantul pentru cei mici :).

florentin draganescu spunea...

@ M

...ma straduiesc sa iasa frumos :)