9 aprilie 2011

Vulpea şi ariciul

Dis-de-dimineaţă se trezi ariciul,                                   
Se spălă ,se scutură şi la drum porni.
Câinii latră  ! Lui nu-i pasă,
Carul trece!Nici  nu-l simte.                                            
"Uff ! Ce sete ! Uff ! Ce soare !
-Cum s-ajung la o apă curgătoare."
Şi mergând pe drum încet,
El cu vulpea se-ntâlni.
Vulpea care sta la pândă,
Vrea să-l prindă să-l înşface.
Dar ariciul iscusit,ghem,
Sub ace ...el se face.
Vulpea speriată se înţeapă,
Şi-o luă la goană-n gura mare:
"Să mă-nţepe el pe mine,
Creatură mică şi ciudată"
 Iar ariciul pus pe şoti :
"Eheeei...cumătră vulpe ,
Ai lăsat prânzul în drum,la soare!"

florentindraganescu09.o4.2011
  vol. Diamante pentru cei mici

6 comentarii:

Lumi RO spunea...

Ha, ha, ha, cumatra, ai grija la ce fel de ranz tanjesti!

Lumi RO spunea...

pranz

Maria spunea...

frumos, mi-a lasat un zambet larg pe fata...eu las semn de trecere si apreciere...o zi buna!

florentin draganescu spunea...

Lumi;Maria,
Va multumesc frumos !

carmen spunea...

Uneori as vrea si eu, arici sa fiu...
:))

mitzaabiciclista spunea...

Faină ideea şi drăguţă foc, dar fii mai atent la ritm, că se cam rupe pe alocuri.
e o greşeală care apare ori din graba de a nu ne greşi rima ori fiindcă vrem să terminăm poezia mai repede. Nu te aleargă nimeni, să ştii.