17 septembrie 2011

Stolul



Rând pe rând rândunelele se-adună,
Străbătând văzduhul ca nişte săgeţi.
Jocul lor nebun de bucurie pregătesc,
Drumul lung pe ce -l vor  străbate.


Un copil priveşte stolul ce se odihneşte,
Şi  deodat'  cu  toatele  s-au  ridicat .
Şi  pornesc  c-un  strigăt  vesel ,
Lin  în  zbor  spre  asfinţit de soare.


Trist este copilul ş-are lacrimi pe obraz,
Mâna  iute  către  cer  şi-o  întinde .
-Nu-i nimic îi spune mama ,
Or  să vină iar (...) la primăvară !


     florentindraganescu 15.09.2011.

2 comentarii:

Masaj erotic spunea...

nice...

Tratamente cosmetice spunea...

poezia asta imi aduce amintea de cea cu somnoroase pasarele una dintre primele mele poezii invatata :D