Rând pe rând rândunelele se-adună,
Străbătând văzduhul ca nişte săgeţi.
Jocul lor nebun de bucurie pregătesc,
Drumul lung pe ce -l vor străbate.
Un copil priveşte stolul ce se odihneşte,
Şi deodat' cu toatele s-au ridicat .
Şi pornesc c-un strigăt vesel ,
Lin în zbor spre asfinţit de soare.
Trist este copilul ş-are lacrimi pe obraz,
Mâna iute către cer şi-o întinde .
-Nu-i nimic îi spune mama ,
Or să vină iar (...) la primăvară !
florentindraganescu 15.09.2011.
Un comentariu:
poezia asta imi aduce amintea de cea cu somnoroase pasarele una dintre primele mele poezii invatata :D
Trimiteți un comentariu