Furtună la mare

Marea-i tulburată;
Valurile saltă şi se-nalţă,
Zdrobindu-se de ţărm.

Vântul suflă rece;
Din cer fulgere coboară,
Tună, plouă iar pe ţărm.

Ceru-i fără stele;
Norii vin în valuri,
E furtună -îngrozitoare .

Pe-ntinsul mării;
Se-nalţă munţi de spumă,
Aducând la ţărm o luntre.

Vântul cel sălbatic;
Pare că a obosit,
Soarele din nou răsare.

S-a oprit furtuna;
Pescărusii iarăşi zboară,
Să admire plaja ,marea ...
............................................
    florentindraganescu :În nopţile albe