Cea mai buna si frumoasa despartire:)

Gazduire: Oana Moraru:
"Sunt, de ani buni, martora multor "despartiri", in holul de receptie a copiilor in gradinita. Am vazut repetandu-se tot felul de moduri de a-ti lua ramas bun de la copil pentru o zi:
- parintele agitat, grabit, care-si baga copilul cu o mana, pentru ca cealalta e ocupata cu telefonul;
- parintele anxios, milos si tulburat ca la despartirile pe veci, daruind zeci de pupaturi si imbratisari induiosate;
- parintele organizat, ordonat, atent la ghiozdanel si curatenia hainelor;
- parintele vorbaret, incantat, interesat, cu intrebari si nevoie de feed-back zilnic
- parintele direct, natural, relaxat, pentru care un "la revedere" e suficient si sigur.

Astazi insa mi-a fost dat sa asist la cea mai frumoasa despartire. As fi dat un premiu tatalui, daca nu m-as fi convins de mult ca nu ma mai poate surprinde nimic pe tema despartirilor de dimineata.
Taticul respectiv are doi copii, de 2 si 4 ani. A ramas in usa vreo 10 minute pentru ca nu isi terminase probabil conversatia din masina. In timp ce in hol se schimbau papuci, se depozitau haine si se organizau trimiteri eficiente catre clasa, taticul asta a gasit de cuviinta sa le explice copiilor lui diferenta intre telescaun, telegondola si teleferic. Se priveau drept in ochi, le vorbea relaxat, copiilor le straluceau ochii si puneau intrebari de confirmare. El avea rabdare si le raspundea pe rand, fara graba, desi era cumva prins un usa:)
S-au despartit zambind si foarte lamuriti.
Pentru 10 minute oamenii astia s-au desprins de noi toti, de nevrozele organizarii si graba diminetii. S-au conectat si s-au bucurat nu de pupaturi si declaratii ostentative, ci de dialog semnificativ si cunoastere.
Ceea ce va doresc si voua si copiilor vostri!"