Povestea ciocarliei

Amu. cica era odata un imparat si-o imparateasa. Ei se bucurau de toate bunatatile de pe lume, numai copii nu aveau. Si le era tare rea inima,- ca poate sa fie omul cat de bogat; daca nu are cine il mosteni, geaba mai traieste pe lume; ca averile sunt trecatoare, doar numele cel bun ramane.
A cercetat ea imparateasa fel si chip, sa faca copii, dar nic c-o putu face.
Intr-o zi a facut imparatul si imparateasa un praznic mare sa aiba pe ceea lume, ca daca n-ai ccopii, sezi cu tarana in gura si nu-ti da nimenea de pomana, macar o lingura de apa. La petrecerea aceea s-a strans lume de pe lume, si-a venit multime de femei cu copii mici in brate  si toate se uitau cu drag la ingersii lor , numai imparateasa sedea de-o parte si ofta, ca ea nu stia dragostea de mama. Si-a intrebat si ea pe toata lumea: ce sa faca,, sa aiba si ea un copil, ca-i arde inima  ca nu-i si ea mama. Si s-a pus si ea pe post si pe rugaciuni, si se ruga lui Dumnezeu, de uda pamantul cu lacrimi.
Intr-o noapte a visat imparateasa c-a venit la ea o baba si i-a zis:
- Bucura-te, marita imparateasa, ca Imparatul imparatilor a poruncit sa ai si tu un copil!
In bucuria cea mare s-a trezit si a dus vestea asta si imparatului. Da sa nu se bucure omul de tot, cand da norocul peste el, ca tot suisul are si cobarissi dupa bucurie vine si scarba , si jalanie.
Peste noua luni de la visul acesta imparateasa naste o copila, "mandra si frumoasa, de nu mai era alta ca ea, nici in luna, nici in soare" Si-a trantit imparatul o cumetrie de s-a bucurat toata imparatia, Si nu mai le era acum casa pustie ssi tacuta, ci numai veselie si voie buna, de sosoteai dumneata ca-i raiu in casa aceea, nu alt!
Si crestea copila vazand cu ochii, nu alta. Cat creste una de aste de-ale noastre intr-un an, ea crestea intr-o zi. Si asa era de mandra si frumoasa, de si soarele statea de se uita la ea, ca (vedeti) , cat umblase el prin lume asa minune nu mai vazuse. De si fetei ii era drag Sfantul Soare , ca, cat statea pe afara, numai la el se uita.
Si azi asa mine asa, numai ce s-a indragit copila de soare, Si cum a crescut fata mare, numai ce ii trazneste prin cap; spune imparatesei ca-i drag Soarele si ca vrea sa se duca la el acasa, Iaca ce pozna ii trecu fetei prin cap, de le venea parintilor sa innebuneasca de scarba si sa apuce campii. Zau asa! Bine-i cand da Dumnezeu omului copii cuminti, nu de cei ce umbla cu gandurile dupa luna si soare!
S-au certat ei imparateasa si imparatul, sa-i scoata nebuneala asta din cap, de unde a fost de chip? A inceput fata de a se usca de pe picioare, de socoteai ca se prapadeste. Numai intr-un plans o tinea si vaicareli, si zi si noapte.
Si vazand inima de parinti ca li se prapadeste odorul o invoi sa porneasca la casa soarelui.
Si-a mers fata si-a mers , drum lung prin padure, peste vai, prin munti si peste munti si-a ajuns la o apa mare. din apa a iesit o fata frumoasa care s-a indragit de ea si i-a facut un pod mare peste apa aceea si-a trecut dincolo. Si iar a mers fata cale lunga si pe un camp a dat de o baba, care paste niste gaste. Baba o intreba unde se duce, si ea ii spuse gandul si dorul . Baba fiindu-i mila de frumusetea ei care se irosea pe drumuri, a fermecat-o si a suit-o in inaltul cerului , si cat ai coace un ou, a ajuns inaintea curtilor Sfantului Soare.
Mama Sfantului Soare a iesit inaintea fetei, manioasa si-o intrebat-o ce cauta?
-caut pe dragutul meu, pe SFANTUL SOARE, ca de multa vreme, de dorul si dragul lui am pornit de acasa, si multumesc lui dumnezeu ca l-am gasit.
Mama Sfantului Soare s-a suparat si mai tare pe ea si a blastamat-o inante de a o vedea fecioru-sau sa se prefaca intr-o pasarica.
fata se prefacu in CIOCARLIE si de atunci, ia drumul catre soare ca sa-l intalneasca- si nu mai ajunge la el.
Cand ciocarlia pleaca de jos, sa se duca spre Sfantul Soare, ii tare chefoasa, dar cand o ajunge blastemul mamei Sfantului Soare, porneste suparate pe pamant, tacuta de se ascunde in niste tufe.


     Sursa: Legende populare romanesti.