Am testat si verificat o mai veche banuiala: ca, in ciuda notei 10 din catalog, poti fi un copil fara sanse de adaptare si reorientare, atata timp cat lucrezi dupa programa romaneasca si metodele traditionale de evaluare.
Am luat clasa a III-a a unei prietene invatatoare din Bucuresti - numai copii alesi, cu note mari si interes mare de a intra la clasa "doamnei" mele prietene. Le-am devenit profesor pentru o ora si i-am rugat sa indeplineasca urmatoarele sarcini:
1. Sa deseneze o iarna verde
2. Sa faca o lista cu toate lucrurile pe care le-ar face ca sa-si organizeze ziua de nastere.
3. Sa scrie 5 propozitii despre sine.
4. Sa inventeze o poveste in sir, punand fiecare cap la cap, cate un enunt.
Ce au raspuns copiii:
1. "Asa ceva nu exista".
2. 3 sferturi dintre ei au vorbit despre cadourile pe care le-ar primi, nu despre ce ar face ei ca sa existe petrecerea.
3. Aproape toate propozitiile spuneau despre ce "am", nu despre cine "sunt".
4. Aici s-au blocat cam toti si au inceput sa se intimideze unii pe altii si sa-si arunce reprosuri ca nu sunt in stare sa continue povestea.
Ce cred eu:
1. Foarte putini copii rezolva sarcini atipice. Sunt blocati in retete de gandire si cer aprobare aproape pentru orice.
2. Foarte putini au gandire practica sau pot planifica. De obicei adultii ii deservesc in aceasta zona, furandu-le capacitatea de decizie si analiza a resurselor.
3. Foarte putini copii se cunosc pe sine. Multi se reduc la numarul de jucarii sau haine pe care le poarta, la notele pe care le iau la scoala sau la ce spun altii despre ei.
4. Foarte putini copii au rabdarea de a se asculta unii pe altii sau de a lucra in echipa. Cei mai multi sunt aparent competitivi, pentru ca simt nevoia sa se compare, sa se umileasca sau intimideze. Isi percep reusitele doar in sens egoist, personal, nu pot juca jocuri de echipa si renunta la orgolii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu