21 iulie 2014

Mascotizarea propriului copil

Am petrecut cateva ore ieri, fiind duminica,  intr-un parc de distactii pentru copii, in care se derula si un concurs muzical, cu interpreti de 8-12 ani. Toti copiii aveau voce, dar cantau tare prost: cam toti incercau sa para altceva decat sunt: fie vreun pop-star international, fie vreo fata indragostita, fie vreun tanar ranit iremediabil in iubirire. Mimetisme obisnuite, caraghioase, dar totusi iertabile la varsta asta.
M-au ingrozit insa parintii lor: ridicol de competitivi, cu priviri si vorbe rautacioase la adresa celorlalte familii, tensionati, crispati, excesiv "gatiti" pentru eveniment si mai fiecare pregatiti sa conteste vehement deciziile juriului. Toti pareau sa aiba insa acelasi lucru in comun: mascotizarea propriului copil - o preocupare obsesiva pentru funde, pantofii cu sclipici, prestatia lor de moment si aprecierea celorlalti.
Nu stiu cum este in competitiile muzicale pentru copii - nu am experienta lor. Am vazut insa cam acelasi fenomen in curtile scolilor, inainte de concursurile scolare. Nu vorbesc despre olimpiadele nationale, ci de cele 15-20 de concursuri contra-cost, inventate peste noapte de nu stiu ce fundatii care promit diplome de participare profesorilor, care te agaseaza la telefon cu invitatii de inscriere de 5 ori pe an, super-populiste, super-generoase in notare si fara nicio logica relevanta in evaluare. Aceeasi goana a parintilor pentru cele 7-8 medalii la final de an, zecile de diplome pe care mami si le doreste in palmares, aceeasi incordata comparatie intre copii si nevoie de validare in topuri si clasamente publice.
Goana asta a parintilor pentru confirmari externe e poate un simptom al propriei nesigurante, nu stiu... Sau poate ca parintii nu detin inca un set de criterii dupa care sa-si asigure linistea lui "copilul meu e ok".
"Mascotizarea" copiilor e insa un simptom national. Impodobirea copilului cu diplome, medalii, funde, haine incomode ca sa dea bine pe scena - arata cata confuzie despre valori si performanta exista inca, la nivel profund si poate iremediabil.

Niciun comentariu: