Viata nu-i o joaca de copil!

"In zadar te zbati straine..in zadar te amagesti..
Nu mai cauta la altii, ce in tine nu gasesti!
In zadar creezi sperante...in zadar visezi iubiri..
Viata-Nu este un picnic,nici o joaca de copil!"
Nu striga intelepciunea, si nu-si inalta glasul?
Ea se aseaza sus pe inaltimi,afara pe drum,la raspantii,si striga langa porti,la intrarea cetatii,la intrarea portilor:"Oamenilor,catre voi strig,si spre fiii oamenilor se indreapta glasul meu.Invatati-va minte,prostilor,si inteleptiti-va!''Eu,Intelepciunea,am ca locuinta mintea,si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.Eu umblu pe calea nevinovatiei,pe mijlocul cararilor neprihanirii,ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc,si sa le umplu vistieriile.
Domnul m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui, inaintea celor mai vechi lucrari ale Lui.Eu am fost asezata din vecinicie,inainte de orice inceput,inainte de a fi pamantul."(Pilde 8)

In septembrie 2006, m-am intors pe plaiurile adolescentei si primei tinereti,dupa o absenta de 13 ani batuti pe muchie, de atunci si pana azi, strig si eu acelas lucru:Viata nu-i o joaca de copil!
Eu am strigat! Eu am auzit! Probabil eu aveam nevoie de acele strigate...Mai mult decat sigur, eu trebuia sa strig si tot eu sa ascult, ca altfel nu aveam cum sa pricep diferenta!
Cei din jur, mama, frate, rude, prieteni(atati cati or fi)...cunoscuti, necunoscuti,cu totii sunt perfecti, nu au nevoie de alte invataturi...si uite asa, am ramas singur pe drum!

"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,nu se opreste pe calea celor pacatosi,si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului,si zi si noapte cugeta la Legea Lui!"(Psalmul 1)

Am incercat in fel si chip, sa ma fac inteles..Vezi de treaba! Aceiasi oameni, acelasi compotament, aceeasi viata...exact cum se spunea pe vremea raposatului: Inainte ca partidul!!O vreme am suferit foarte mult, chiar si inima plangea in mine , nu pot sa explic in cuvinte acel sentiment.Cu timpul am inteles cum stau lucrurile, si totodata am priceput si care este motivul principal care cauzeaza aceasta neintelegere-INDIFERENTA,.si din aceasta se naste, PROSTIA, iar aceasta da nastere MINCIUNII, si odata ce te minti pe tine insuti,e sti ca si MORT!

 "Inceteaza fiule sa mai asculti invatatura, daca ea te departeaza de invataturile intelepte."(Pilde 19:27).
Mie imi ajung 44 de ani ca sa imi dau seama ca tot ceea ce am trait si am fost invatat a fost un fals.Cine doreste sa creada altfel..Tot inainte, iti pot spune..dar iti mai spun: Nu uita ca esti Om..Asa ca-Tot ceea ce faci, este o dovada ca gandesti exact ca si o planta! Cu tot regretul...ajunge pentru ziua de azi!