Oana Moraru -sistemul actual de invatamant

Unul dintre cele mai mari pacate ale sistemului actual de invatamant este stilul directiv. Copiii invata de mici ca telecomanda propriei formari sta musai in mana adultului din fata clasei.
Lasand la o parte nivelul slab de pregatire a celor care devin profesori, cel putin in ultimii ani - lucru pe care nu-l putem controla, pentru ca e unul de natura economica - ma uit la cei inca foarte competenti si stiutori de carte. Oricat de norocoasa ma consider sa am la clasa un astfel de om, am sa-l respect cu adevarat daca va sti sa faca cel mai important lucru: acela de a pune insemnele puterii proprii in bratele copiilor. Transferul de putere e miraculos in invatare. Pana la asezarea lectiei pe tabla, mai este un exercitiu absolut necesar: acela care starneste mecanismele automotivarii. Putini il fac, pentru ca putini reusesc sa nu se mai cramponeze de puterea lor de adult investit cu pix rosu si catalog.
E in acelasi timp adevarat ca la cat de stufoase sunt continuturile romanesti, un profesor bine intentionat va renunta la tact si trucuri psiho-emotionale si-si va alerga copiii prin materie ca un vechil constiincios cu biciul in mana, pe aratura.
E un cerc vicios: probabil ca am vrea cu totii sa nu ne mai chinuim copiii si sa-i facem sa iubeasca sa invete. N-avem timp pentru asta pentru ca e mult si greu de invatat, iar pentru noi, mult si greu - am fost invatati ca e o chestiune buna. Probabil ca am vrea cu totii sa decongestionam materia, dar totusi ne amintim ca pe vremea noastra cei mai apreciati erau cei care se chinuiau, oboseau si asudau demonstrativ.
Nu stiu cand se vor schimba lucrurile pentru copiii nostri. Stiu doar - ca profesor angrenat intr-un sistem aberant si cu mainile legate - pot macar sa-mi deschid inima si sa pun din cand un cand telecomanda in mainile copiilor. E greu, e haotic, e riscant pentru linistea clasei, dar extrem de benefic pentru cine invata ei ca pot fi.

Sursa Oana Moraru