Să trăiești așteptând sfârșitul dragostei

Să trăiești așteptând sfârșitul dragostei
cineva mă strigă pe nume mă prefac că nu aud,
și cu genunchii tremurători îmi aștept sentința.
pielea ta alunecă printre degete. lumina soarelui mă sperie
știu că florile de cireș ascund corbii
sunt un iepure. ogarii îmi miros urma, se apropie.
scrumez compulsiv.
gratii mici și primitoare în toate ferestrele
felinarele se învârt, scurtcircuitează cerul
(această întindere de smoală)
mă gândesc la picioarele femeilor tale
cum nu dor și-s albe ca norii. doar
ele nu-s balerinele pietrelor ca mine
alerg cu ogarii aproape colții lor îmi mușcă umbra
alerg până nu mai pot să pronunț f r i c ă
și orașul se strânge ca o bucată de plastelină. mă închide înăuntru
otravă otravă
picură-mi în piept și adulmecă-mă
tu câinele care va mușca primul
până la inimă
și dincolo.


Raluca Neagu
5 aprilie la 23:46 ·