Parinti si pretentiile lor

Sunt parinti care aduc pe lume copii, le ofera lucrurile normale - adapost, hrana si educatie, iar apoi, cand copilul ajunge adult au diferite pretentii de la ei si le spun ca "eu m-am sacrificat pentru tine, acum tu esti dator sa faci ceea ce vreau eu".
In primul rand, atunci cand aduci pe lume un copil, o faci pentru ca asa iti doresti tu, nu pentru ca acel copil a cerut asta - adica este vorba despre un act de vointa unilateral din partea parintilor. Parintii fac copii deoarece isi urmeaza instinctul biologic, pentru ca "asa se face", pentru ca doresc ca viata lor sa aiba un sens, pentru ca sa isi hraneasca ego-ul prin creatia lor sau din alte motive la fel de egoiste.

Sunt si parinti care aduc pe lume copii deoarece isi doresc sa ofere din prea-plinul lor altei fiinte, iar acestia isi cresc copii sustinandu-i sa devina adulti autonomi si independenti din toate punctele de vedere.
A aduce pe lume un copil pentru tine, pentru satisfacerea nevoilor tale prezente sau viitoare (paharul de apa de la batranete), este un act de egoism extrem si practic ceea ce faci este ca aduci pe lume o fiinta pe care vrei sa o impovarezi cu diferitele tale nevoi. Toata investitia pe care o faci in acel copil se transforma in datorie pe care el trebuie sa ti-o plateasca, intr-un fel sau altul. Este oare asta corect fata de fiinta pe care ai adus-o pe lume fara sa ai posibilitatea sa o intrebi daca isi doreste asta?
Tot ceea ce face un parinte pentru copilul sau, face de fapt pentru el insusi, deoarece copilul este creatia sa si este normal sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce a creat. Odata ce a adus pe lume un copil, parintele are datoria sa il creasca si sa ii ofere cel mai bun start din viata - iar asta nu reprezinta un sacrificiu, ci normalitatea.
Astfel, copilul nu are nicio datorie fata de parintii sai. Daca a avut parte de o copilarie fericita, va simti singur sa isi ajute parintii atunci cand au nevoie, din iubire si recunostinta, si nu pentru ca se simte dator, obligat, santajat emotional sau manipulat in vreun fel.
Parintii aduc pe lume copii pentru ca asa vor ei, nu pentru ca copilul a cerut asta, astfel ca nu se poate semna un contract in alb, de genul "eu te fac, investesc in tine, tu devii dator si apoi astept sa-mi recuperez investitia", cu o fiinta care nu poate sa decida pentru sine.
Creeaza o fiinta umana doar atunci cand simti ca poti sa ii oferi din prea-plinul tau si sa o sustii sa devina un adult autonom, independent si de sine-statator. Cea mai mare implinire, satisfactie si implinire a unui parinte ar trebui sa fie atunci cand vede ca a crescut un adult care are o viata frumoasa.
Daca faci copilul din motive egoiste si apoi incerci sa impovarezi acea fiinta cu responsabilitatea nevoilor tale, sa nu te surprinda faptul ca, atunci cand va avea ocazia, va pleca cat mai departe posibil de tine.

Sursa: Ursula Yvonne Sandner