Tabloul (intalnirea si sfarsitul)

In zona accidentului, facandu-si loc prin multime, o fiinta blajina cu ochii inlacrimati strangea florile risipite pe jos, intrebandu-se mereu :

- De ce, de ce tocmai el ?. Nu trebuia sa se grabeasca la intalnire, si eu am intarziat acum sopti ea in timp ce ridica o scrisoare ce avea scris numele ei.

Sfarsitul: Scrisoarea de la marginea lumii.

Lumea spune ca sunt RAU, iar eu trebuie sa-I cred.. De ce?. Simplu, ei sunt multi, iar eu sunt unul singur.
Si atunci, am hotarat sa ma despart de ei, de toti si de ea, mai ales de ea.
M-am retras, sunt singur. Ce bine este, cata liniste in jurul meu.
Umblu prin padure descult, simtind cum pamantul negru si umed ma atrage si…
Si mersul meu lasa urme…
Urme adanci, ce nu se sterg prea curand, sau mai bine spus, abia dupa prima ploaie, cand o fi aia.
Dar pana atunci vor veni asmutiti de oameni, cainii, si ma vor vina ca pe un animal.
-Cum, nici aici nu am odihna ?

Si iar m-am hotarat sa plec,
Am mers cale lunga pana am ajuns la mare. Mi-am aruncat hainele apoi pe dig am scris aceasta scrisoare pentru voi oamenii cei multi care alcatuiti aceasta LUME.
Dar si eu voi merge in lumea mea de vise, in lumea lui Fat-Frumos, a fetitei cu chibrituri, a micii sirene si a frumoaselor printese…., da, a frumoasei printese.

De ce a trebuit sa ma paraseasca, de ce nu a mai venit sa ma vada ?

Sunt gata sa plec. Ei vor crede ca am murit, ca m-am inecat, in timp ce eu ma voi plimba fericit pe aleeile frumos impodobite cu statuette ale caror chipuri, curios, seamana cu mine.

A sarit in apa si a inotat departe in zare. O clipa s-a intors si a privit pentru ultima oara insula…

Ploaia.

Ploua peste oras. Totul era cenusiu. Nu mai era mult si se intuneca, Ianuarie trist si ploios, cu vant taios si nori grosi.
In genunchi si tremurand pe pamantul ud si noroios, intinse mana si puse buchetul de flori rosii.
Privi cum ploaia cade peste numele scris pe piatra :
-Adio!. Nu am sa te uit nicodata.

Masina o astepta la capatul aleeii.
Soferul porni imediat dupa ce usa se inchise. O lacrima ii curse pe obraz.
O privea in oglinda retrovizoare si ar fi vrut sa o intrebe daca plangea sau erau doar picaturile de ploaie ce se prelingeau pe obrajii ei.
Erau tristi si era o zi la fel de trista ca si ei. Prietenul lor plecase dintre ei.

PS: Povesirea este defapt un mix intre 3 povesti scrise complet separat si fara vreun gand sa fie continuarea precedentei.

Tabloul spre exemplu a fost o simple compunere scrisa pentru Maistrul meu de la Fabrica Rulmentul unde am lucrat si care el fiind maistru nu avea nici macar 10 clase facute. Iar cei de la PCR au facut ce au facut si i-au bagat la scoala, ca sa nu mai radem de ei.
Am avut nevoie sa plec mai repede si atunci ca a zis sa-i scriu o compunere ceea ce am si facut.
A doua zi cand am venit la munca mi-a aruncat hartia in fata si mi-a spus ca el nu intelege nimic si profesorul a ras de el zicandu-i ca nu o sa-l creada niciodata ca el a scris asa ceva.....
Inspiratia mi-a venit de la un primit de ziua mea la fantastica varsta de 25 de anisi care defapt era o poza sexy cu o femeie in bikiny la o sesiune foto, cadou cum am zis primit de la cea mai buna prietena pe care imi place sa o numesc Swansi care e de multa vreme in State...
Intalnirea
Povestea este in fapt a unui prieten, mare crai. El nu a patit nimic si sper ca e bine si acum. A fost doar inspiratia restul e fictiune. Cred ca atunci cand am scris povestea am incercat sa scriu ceva frumos cu un sfarsit neasteptat, trist, dur chiar.
Sfarsitul: Scrisoare de la Capatul Lumii.
Povestea acestei povestiri ( waaaw cum suna...) e asemanatoare . Am scris-o ca o idee de scenariu pentru un prieten care vroia sa faca un video clip. Bine-nteles ca nu s-a facut clipul niciodata...:)))))))))))
Daca aveti comentarii, feel free.