Rolul unui parinte

Rolul unui parinte este sa creasca un adult autonom, independent si de sine-statator, nu o fiinta fragila, dependenta de parinti sau care trebuie sa traiasca in functie de toanele, capriciile, dorintele si cerintele parintilor.
Mi-ati dat dreptate pana aici imi imaginez. Insa, in practica lucrurile nu stau asa. In realitate, inca exista multi parinti al caror singur scop in viata este sa dirijeze existenta "copiilor" lor chiar si cand acestia au 30-40-50 de ani. Parinti care isi controleaza copiii, ii monitorizeaza non-stop, ii suna de 10 ori pe zi si chiar si noaptea, care isi dau cu parerea in privinta partenerului de cuplu al copilului, care fac crize de furie sau de isterie daca nu primesc ceea ce-si doresc, care apeleaza la manipulare, santaj emotional si la alte strategii pentru a obtine atentie de la progenitura lor.

Iar ei, saracii copii, macinati de sentimente de vinovatie sau rusine, simtindu-se indatorati pentru faptul ca au fost adusi pe lume si ca mama (sau tata) si-au "sacrificat" viata pentru ei, traiesc pentru si prin parintii lor, renuntand la visurile si obiectivele lor - ca altfel parintele se supara. Sunt mereu impovarati de egoismul si presiunea pe care o exercita asupra lor acei parinti care nu au avut si nu au alt scop in viata decat sa-si tina copilul cat mai aproape.
Si daca aveti impresia ca acest scenariu este rarisim, traiti intr-o alta realitate.
Dragi "copii", indiferent de felul in care actioneaza parintii vostri, voi nu aveti nicio obligatie sa traiti in functie de capriciile lor. Ei au ales de bunavoie sa va aduca pe lume, iar cresterea voastra nu ar trebui sa o perceapa ca pe un sacrificiu, ci ca pe o bucurie. Daca spun ca s-au sacrificat, inseamna ca se raporteaza tot la egoismul lor - au fost nevoiti sa va creasca si asta nu le-a facut placere, astfel ca incerca acum sa va impovareze pe voi cu "investitia" pe care au ales sa o faca in voi.
Dragi parinti, voi pe cine puneti pe primul plan? Pe voi insiva sau pe copilul pe care il obligati sa traiasca asa cum va doriti voi? La cine va ganditi de fapt cand il sunati obsesiv, cand ii spuneti cum sa traiasca, cand va dati cu parerea si va bagati in viata lui personala, cand recurgeti la lacrimi si amenintari ca sa il faceti sa va dea atentie? Va ganditi vreodata la cat stres il supuneti pe acel om?
Un copil care a fost crescut cu iubire, cu bucurie si cu respect, va va cauta cu siguranta. Insa daca tot ce isi doreste este sa va evite, oare ce mesaj incearca sa va transmita?