16 iunie 2016

Anii nu trec! Anii se depun.

sursa foto infocrestin.ro
Anii nu trec! Anii se depun. Intra in sufletul nostru, se asaza peste oase, ingreunandu-le. Unii cauta unghere indepartate si se rostogolesc acolo. Ii vom redescoperi dupa multa vreme , ca pe un cufar fermecat din podul bunicilor. Altii raman agatati la vedere, luminandu-ne viata asemeni unei lampi fermecate. Pe altii vrem sa ii ucidem, sa ii exilam din noi.
Altii devin adevarate icoane dragi sufletului nostru. Buni sau rai, veseli sau tristi, dramatici sau efervescenti, sunt anii nostri. Suntem ce suntem datorita lor sau din cauza lor. Iar cand ne vom uita in oglinda vom regasi fiecare an depus peste noi: in suflet, in priviri, pe buze ori pe oasele ingreunate. Pentru ca anii nu trec…se depun! Este parerea mea!

2 comentarii:

albertflorentin spunea...

Corect!

Suzana Miu spunea...

Nu m-am gandit la ei in felul acesta, dar ideea este foarte inspirata!
Pe unii eu am inceput sa-i simt in oase... :)
Zile cat mai vesele sa ai! Cu drag!