Pe un munte pustiu,sălbatic,
La adăpostul unei stânci,
O căprioară iedul îşi hrănea.
Cu botul mic,catifelat şi umed,
Cu ochii închişi şi blana mătăsoasă,
Puiul de căprioară se-odihnea.
Când ochii el şi-deschidea,
Ea,căprioara lung în zare se uita,
De vânătorul iscusit acolo sus...
el e păzit!
.....................................................
florentindraganescu.25.06.2011.
din volumul Diamante pentru cei mici.
5 comentarii:
Citim si noi cei mari:)
Oricati ani am pune pe umar, sufletul ne ramane copil.
eu si acum citesc basmele lui ispirescu...iar micile tale poezioare imi fac ziua mai frumoasa...felicitari...
mda ...frumoasa
imi aduce aminte de ispirescu cat citeam ...frumoasa
draguta poezioara.imi aminteste de pobestea cu bambi
Trimiteți un comentariu