Dis-de dimineaţă două veveriţe,
Iscusite, prin pădure au pornit,
Să culeagă nuci şi-alune ,
Con de brad ca să adune.
Ţup-ţup din creangă-n creangă,
Veveriţa ce-a roşcată,
Printre ramuri iute sare,
Cu alune dulci în coş.
Dar grăbită cum era,
Dintr-un pom ea a căzut,
Ş-un picior şi-a rupt...
Vai ! Vai ! Ce păcat !
Veveriţa surioară iute-aleargă,
O pansează şi-o îngrijeşte.
-Vai săracă surioară !
Poate acum se linişteşte !
florentindraganescu 04.06.2011.
din vol.Diamante pentru cei mici
3 comentarii:
Foarte frumoasa, imi place.Weekend placut!
Zici ca-s eu... roscata, neindemanatica si care nu sta locului o secunda :))
foarte frumoasa poezia am sa i-o zic si nepoatei mele:d
Trimiteți un comentariu