Broscuţele

Câteva broscuţe ţopăiau pe un câmp.
Deodat',două au căzut într-o groapă.
Suratele lor s-au strâns imediat ,
Pe marginea gropi să se uite.
Una din cele căzute în groapa adâncă,
A început să sară încercând să iasă.
Uitâdu-se la ele, broscuţele care rămase,
Pe marginea gropi au îceput să strige:
“Nu te chinui degeaba, groapa e adâncă,
 N-ai cum să ieşi, n-ai nici o şansă...
După un timp una dintre broscuţele căzute,
În groapă s-a resemnat şi s-a oprit.
Cealaltă însă a continuat să sară,
Deşi se vedea că n-are şanse să iasă.
Enervate că nu sunt băgate în seamă,
Broscuţele care rămăseseră afară strigau:
“-N-ai nici o şansă, n-ai nici o şansă!”
Deodată, ţup!ţup! – cu o săritură, broscuţa,
A reuşit să iasă din groapa cea adâncă.
Celelalte au amuţit de uimire...
Broscuţa le-a spus, cu lacrimi în ochi:
“Vă mulţumesc din suflet, nici nu ştiţi,
Cât m-au ajutat încurajările voastre !”
Una dintre celelalte broscuţe i-a răspuns:
 “Te rugăm să ne ierţi, nu ne-am fi gândit,
 Că ai să poti să ieşi din groapa adâncă!”
Broscuţa cea încăpăţânată i-a răspuns:
“Ce? Ce-ai spus? Să mă ierţi,
 Dar,tu nu ştii,că eu sunt surdă!”

florentindraganescu- din volumul de fabule 
PS Daca ti-a placut, citeste si alte: fabule