Lumea asta

Ferice de acel ce stelele iubeşte,
Când noaptea e senină.
De cel ce crede-n Dumnezeu,
Fără de zgomot, cu bun simţ.

Ferice de acel care-n taină,
Sufletu' hrăneşte c-o dorinţă.
Şi zâmbind la lumea asta,
Îşi ascunde a lui suferinţă.

Ferice de acel ce poate auzi,
Glasul dulce, al unui înger blând,
Şi simte încă, fiinţa iubitoare.

Dar mai ferice de cel care, 
Cu ochii rătăceşte după stele.
Şi poate ca să vadă, în lumea asta ,
Un chip gingaş, visând la dragostea ,
                             nemuritoare.



florentindraganescu .vol: In noptile albe