La circ, se misca in arena si isi face trucurile, supus, un elefant impresionant, de aprox. 5 tone. El se misca automat, la auzul biciului. S-a obisnuit cu sunetul lui de cand avea cateva saptamani si a fost obligat sa invete primul truc.
Isi aminteste perfect cum musca biciul din pielea lui, daca nu se supunea. A invatat sa il evite, facandu-si in tacere, seara de seara, numarul. A invatat chiar si gustul dulce al recompensei care il asteapta in cealalta mana, cea care nu tine biciul.
Ce nu stie elefantul este ca intre timp a crescut. Ca daca ar fi sa il loveasca biciul, n-ar simti nimic, poate doar o ciupitura. Ca daca ar fi sa isi plimbe trompa o data, mai cu convingere, de la dreapta la stanga, ar pune la pamant, dintr-o lovitura, tot cortul, tot circul si pe toti dresorii. Ar putea sa le arate tuturor cat este el de mare si de puternic.
Doar ca elefantul nu stie asta. In mintea lui, el este inca mic si se teme de bici. Nu i-a spus nimeni cat de mare a devenit intre timp. Pentru ca nimeni n-a avut interesul s-o faca. El a invatat sa se increada doar in mana care tine biciul si in mana care tine "bucatica".
Elefantul asta de 5 tone este pe dinauntru un pui mic si fricos care nu si-a descoperit niciodata puterea.
Elefantul asta straluceste in lumina reflectoarelor, primeste aplauze si este admirat, dar se intoarce mereu singur, seara de seara, in aceeasi cusca, resemnat.
Aviz parintilor care isi pedepsesc copiii, care le promit recompense materiale, care si-i compara cu ai vecinului, care si-i arunca in competitii sau pe nu stiu ce arene de circ ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu