Se zice ca Sfanta Duminica a avut odata o servitoare. Si mergand ea intr-o zi la biserica a lasat pe servitoarea sa acasa ca sa-i faca de mancare pre cand se va intoarce. Si cand s-a pornit ea la biserica zise servitoarei sale sa potriveasca astfel bucatele ca sa nu fie nici prea calde nici prea reci, ci numai cum is bune de mancat.
Servitoarea, cum a iesit Sfanta Duminica din casa, s-a si apucat de fiert bucatele. Insa ea dupa ce le-a gatit de fiert, a uitat sa le puie din buna vreme ca sa se raceasca, ci ea le puse in pripa cu putin mai inainte de a se intoarce Sfanta Duminica de la biserica, si asa bucatele, din pricina aceasta, n-a putut sa se raceasca, cum vroia Sfanta Duminica.
Sosind acum Sfanta Duminica acasa si punandu-se la masa, n-a apucat a imbuca bine din bucate, cand s-a si fript, dar stii...colea...cum se cade. Si frigandu-se s-a maniat si a inceput a blestema si a zice:
"- Daca nu mi-ai facut tu pe plac si pe cheful meu, sa te prefaci in pasare si sa imbii de azi inainte arsa si fripta prin locurile si tarile unde va fi arsita cea mai mare, cum m-am ars si m-am fript si eu acuma!"
Si cum a rostit Sfanta Duminica cuvintele acestea, servitaoarea deodata s-a prefacut intr-o Randunica si a zburat in lume. Si, fiindca Sfanta Duminica a blestemat-o sa umble arsa si fripta de aceea isi face ea cuibul prin podurile caselor unde e caldura cea mai mare si de aceea ea petrece ea prin tarile acelea unde sunt caldurile si arsitele cele mai mari.
SURSA: Legende populare romanesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu