24 august 2014

Cat de mult influenteaza mediul scolar viata unui copil?

Multi parinti tolereaza agresivitatea mediilor din scolile publice pentru ca ele reprezinta acel "a da piept cu viata", sau un fel pozitiv de "trezire la realitate". Asta inseamna ca multi sunt constienti ca mediile scolare ii pun pe copii fata in fata cu o generoasa paleta de disfunctionalitati umane: cu ingredientele agresivitatii, ale respingerii si prejudecatii, cu nedreptatile neimpacate, conflictele nerezolvate, jocurile de putere, influenta, competitiile neloiale, complexele de inferioritate, rusinea, invinovatirea, etc. Multi deci accepta ca "viata ca o jungla" se prefigureaza inca din scoli, de la cea mai mica varsta, si chiar iau lucrul asta de bun.

Este contactul cu "realitatea" benefic? Il face pe copil mai puternic sau mai descurcaret? Nu cred.

Cresterea unui copil se face si pe dinauntru. Putini stiu cum, pentru ca nu se vede imediat. Pentru cresterea fizica, insa, exterioara, toti parintii stiu, aparent, tot: controleaza grijulii mediul din jur, regleaza caldura, lumina, hrana, somnul, etc. Incearca sa-l faca sigur si prietenos. La primele semne de imbolnavire, se aplica imediat si cu sarg, leacuri de toate felurile.

De ce nu am face acelasi lucru si pentru minte sau suflet? Adica sa cream un mediu echilibrat si protector? De ce ne-am purta intr-un fel atat de scindat? Stim totul despre gatul, plamanii, pielea si stomacul copilului, urmarim cu grija dintii, parul, urechile, asortam hainele, si totusi neglijam aproape total creierul si nevoile lui de protectie.

Brusc, cand vine vorba de minte, mai toti parintii acceptam ca fiind ok pentru copil o doza intamplatoare de abuz: ne iluzionam ca mediile scolare agresive calesc copiii, ii expunem lejer la manipulari, trafic de influenta, ii facem martorii judecatilor preferentiale, discriminarilor, iesirilor nervoase sau pedepselor fara sens. Putini isi pun problema ca toate astea "imbolnavesc" mintea si "racesc" sufletul. Ca "virusii" pot fi si de ordin afectiv, si moral si ca unele "intoxicatii" vor iesi la suprafata pe caracter, pe atitudine.

Nu spun ca ar trebui tinuti toti intr-un glob de sticla. Sau ca nu e natural sa inteleaga de mici, lumea. Cred insa ca prea multe aberatii trec nerezolvate pe langa copii, fara sa intervina nimeni sau sa arate optiuni mai bune. Si mai cred ca un copil crescut bine si protejat, este mai puternic pentru ca invata sa distinga. Are deja masura normalitatii si a bunului simt. El e mai putin dispus sa tolereze nedreptati si mai prompt in reactii de respingere sau dezicere de fapte rele. Pentru restul, expunerea la "viata ca o jungla", ii trimite intr-o zona gri a moralitatii sau in resemnare.

Mi se pare trist ca imaginea noastra de "copil puternic" e asociata cu adaptarea lui la mediile agresive. Pe dinauntrul lui vor incolti frustrari, temeri, neputinte si furii.

Cred intr-o cultura scolara "protectionista": in care adultii intervin cu tact sau ajuta la dezamorsari de conflicte. De ce n-am face asta, macar la inceput de viata pentru copiii nostri: sa cream un model mai apropiat de echilibru, empatie si toleranta?

Cred ca stiu de ce. Pentru ca multi dintre noi credem in "traditia" lui "prost de bun", in valori intoarse cu fundul in sus: "las' sa-nvete sa dea din coate, sa nu fie bland sau bun, ca va fi luat de prost!" sau al lui "da-i si tu sa nu pici de fraier"

3 comentarii:

Unknown spunea...

daca unii considera ca au gasit cauza....ce facem cu efectele?

ellafairytale spunea...

Toti vrem ce e mai bun pentru copiii nostri. Din pacate nu le putem oferi totul, si eu mi-as dori o gradinita particulara, o scoala particulara, studii in strainatate...dar nu sunt miliardara.Insa incerc sa imi ajut copilul sa devina un viitor adult mai bun!!! O zi buna!

ellafairytale spunea...

Profit de ocazie, sa te rog daca poti sa imi lasi si mie un comentariu cat de mic la o postare de-a mea...http://367dezile.blogspot.ro/2014/08/lenjerii-superbe-de-printi-si-printese.html
Pe blogul meu ai si un concurs, poate vrei sa te inscrii.ITI MULTUMESC MULT!!