Toate
scolile din lume lucreaza cu doua "tabere": parintii si copiii. Pentru
aproape toate, copiii sunt previzibili, integrabili, educabili.
Cu
parintii, insa, e cu totul o alta poveste. Parintii nu pot fi asezati in
banci si nici rugati sa asculte cu mainile la spate. Parintii sunt
dificili, incomozi, pretentiosi, suspiciosi si atenti. Slava Domnului
pentru asta! Numai ei pot tine scolile vii si active! Ei ne scot din
inertie. M-am ferit mereu de oamenii zambitori care nu au nimic de spus.
Ma bucura parintii care au idei sau cer lamuriri. In scolile in care
parintii si profesorii sunt parteneri, copiii cresc, inevitabil, la
intersectia celor mai bune intentii si a celor mai inspirate actiuni
SURSA: Oana Moraru
3 comentarii:
Copiii sunt copii. Ca e stat sau particular: sa ii iubim, sa ii ascultam, sa ii respectam, sa ii determinam sa aiba incredere in ei , sa aiba curaj sa spuna ceea ce gandesc, sa fie ei asa cum sunt: copi
Mare dreptatd aveti. Noi ii maturizam pe copii , sa ii lasam sa aibe copilarie , sa ii ferim de rautati , sa sadim doar lucrur bune si mai tarziu vom culege roade bogate . Am doi copii cu care ma mandresc , crescuti tot in vremurile astea , dar am cultivat in ei bunsimtul , corectitudine si tot ce e frumos . Si rezultatul se vede
E ok ce spuneti . Daca nu este comunicare ne ducem in jos . Si trebuie sa vedem si partea plina a paharului , daca cautam defecte profilor sau copiilor , atunci ma intreb , noi suntem perfecti ? Ma inclin !
Trimiteți un comentariu