Oana Moraru-Helikon! A inceput scoala!
Pentru ca suntem - la scoala - intr-o perioada mai flexibila si ne permitem sa experimentam cu orarul si interesele elevilor de gimnaziu, le-am propus sa isi aduca la orele de dupa-amiaza tabletele si lap-top-urile de acasa. I-am invitat sa se logheze la una dintre platformele de invatare agreate de noi, sa isi aleaga un domeniu de interes si sa isi execute singuri aplicatiile.
Ca sa le castig atentia, am rulat in prima zi cateva filmulete motivationale despre cum invatarea e o chestie de pasiune si interes personal, mai putin o rutina si o obligatie data de orar. Dupa care am prezentat un singur tutorial-exemplu, de 15 minute, despre evolutia speciilor si selectia naturala - platforma e in limba engleza, plina de exemple video si harti mentale, executate in timp real de profesorul virtual.
I-am lasat apoi liberi, doar cu supraveghetorii de limba engleza, pentru eventualele nelamuriri.
In viata mea n-am primit atatea vizite entuziaste in birou sau nu am fost atat de adesea oprita de la treaba mea administrativa ca sa mi se povesteasca - pe un ton alert si cu respirata taiata - despre ce chestii minunate au apucat sa invete sau sa faca singuri: Mi-au turuit pe rand despre sistemul respirator, Renastere, vectori, limbaje de programare, durate muzicale, antibiotice si bacterii, unghiuri si perimetre, planuri de afacere si puterea mondiala a bancilor.
Mi s-a parut cu atat mai autentic interesul lor cu cat am reusit sa le dau mai clar senzatia de libertate si putere in ceea ce priveste selectia si achizitia de concepte.
Nu suntem pregatiti sa inlocuim profesorul de la clasa cu un program inteligent de invatare. Nici cultural, nici tehnic. Experimentul asta, totusi, mi-a aratat ca putem face cu mare succes un prim-pas: putem da copiilor instrumentul care le arata ca invatarea e o chestiune de alegere si pasiune personala, ca lumea e plina de lucruri fascinante care sunt doar la un clik distanta de intelegerea lor.
Mai mult, ritmul in care au invatat copiii, bucuria de a se misca mai departe la capitolul urmator au confirmat ca predarea-invatarea dupa manuale universale si in acelasi ritm pentru toti copiii tarii este o aberatie si o fortare a mintii in canoane inguste si functionaresti. Ca tocmai aceasta rigoare, manie de control sever si supercentralizare a deciziilor noastre in educatie ii fac pe copii sa isi piarda interesul, curiozitatea si sa isi inghita intrebarile.
Stiu ca libertatea e dificila. Si ca presupune gestionarea sensibila a haosului. Am fi insa mirati de cate pot face copiii daca li se dau incredere si libertati intelepte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu