Dintr-o
carte de metodica a predarii, imprumutata de la un profesor roman
plecat de mult timp in Australia, aflu cu invidie si tristete ca cele
mai recente preocupari ale colegilor lui de breasla sunt legate de cum
sa faca gandirea copiilor vizibila in clasa.
Nu gasesc in carte niciun obiectiv legat de memorare, aplicare si exersare. Mai mult, intelegerea, ca proces, e inghesuita intr-un paragraf minuscul care afirma ca nu e relevanta, atat timp cat este una de suprafata. In sensul ca nu am niciun motiv sa cred ca elevii mei chiar au inteles conceptele daca ii vad aplicandu-le in exercitii date.
Autorii manualului vorbesc despre cum poti forma la clasa obiceiuri sanatoase de gandire: cum dezvolti intrebari bune, cum observi detaliul relevant, cum intelegi povestea din spatele povestii de suprafata, cum recunosti patternuri, cum gasesti asocieri noi, cum folosesti ce stii ca sa iei decizii, cum sustii cu dovezi o concluzie sau o observatie si mai ales ce gandesti despre propria gandire si ce strategii adopti ca sa o imblanzesti sau sa o faci mai eficienta.
Se pare ca programul asta ii obliga pe profesorii australieni sa foloseasca in orice lectie vreo 10-20 de rutine care sa formeze obiceiuri sanatoase de rationament. Obiectivul lor este sa ii faca pe elevi sa isi construiasca singuri modele productive de gandire care sa se regenereze independent si in alte situatii de viata.
Metodicile romanesti au ramas la stadiul etapelor lectiei, formulte acum 50 de ani si al propunerilor de exercitii.
Citindu-i pe astia, cu invidie si furie, nu-mi ramane decat sa constat ca suntem inca in evul mediu in educatie si ca de cele mai multe ori, actul didactic generalizat in Romania este un barbarism.
Nu gasesc in carte niciun obiectiv legat de memorare, aplicare si exersare. Mai mult, intelegerea, ca proces, e inghesuita intr-un paragraf minuscul care afirma ca nu e relevanta, atat timp cat este una de suprafata. In sensul ca nu am niciun motiv sa cred ca elevii mei chiar au inteles conceptele daca ii vad aplicandu-le in exercitii date.
Autorii manualului vorbesc despre cum poti forma la clasa obiceiuri sanatoase de gandire: cum dezvolti intrebari bune, cum observi detaliul relevant, cum intelegi povestea din spatele povestii de suprafata, cum recunosti patternuri, cum gasesti asocieri noi, cum folosesti ce stii ca sa iei decizii, cum sustii cu dovezi o concluzie sau o observatie si mai ales ce gandesti despre propria gandire si ce strategii adopti ca sa o imblanzesti sau sa o faci mai eficienta.
Se pare ca programul asta ii obliga pe profesorii australieni sa foloseasca in orice lectie vreo 10-20 de rutine care sa formeze obiceiuri sanatoase de rationament. Obiectivul lor este sa ii faca pe elevi sa isi construiasca singuri modele productive de gandire care sa se regenereze independent si in alte situatii de viata.
Metodicile romanesti au ramas la stadiul etapelor lectiei, formulte acum 50 de ani si al propunerilor de exercitii.
Citindu-i pe astia, cu invidie si furie, nu-mi ramane decat sa constat ca suntem inca in evul mediu in educatie si ca de cele mai multe ori, actul didactic generalizat in Romania este un barbarism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu