Copiii au nevoie de rutina deoarece ea le da siguranta. Rutina aduce ordine si structura intr-un univers de posibilitati, astfel ca in momentul in care sunt obisnuiti sa urmeze o anumita insiruire de actiuni, copiii se simt in siguranta.
Adultii cauta cumva inconstient rutina pe care mintea lor o asociaza din copilarie cu siguranta, dar pentru omul matur rutina se transforma intr-o limitare permanenta. Facem aceleasi lucruri, in aceeasi secventa si avem impresia ca suntem in siguranta, ca lumea este previzibila si predictibila. Insa, aceasta siguranta este doar o iluzie.
Indiferent cat de organizati credem ca suntem, realitatea poate oricand sa ne scoata din obisnuinta noastra. Iar daca nu suntem pregatiti pentru imprevizibil, ne vom simti total deconcertati.
Pe de alta parte, rutina duce la limitare, blazare, plictiseala, obisnuinta, renuntare la creativitate si inovatie.
Pana intr-un anumit punct rutina poate fi benefica deoarece ne poate ajuta sa ne atingem obiectivele, insa daca uitam sa ne accesam si creativitatea, sa ne imbogatim permanent viata cu stimuli noi, obisnuinta se transforma in captivitate.
Iar in captivitate, ne multumim cu ceea ce avem, oricand de putin este acel ceva si chiar oricat de rau ar fi acel ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu