E o iarnă atât de blândă
a nins prea puțin, a trebuit să îmi inventez un viscol
să mă cuprindă dinăuntru
să-mi ascundă toate greșelile de mașinărie din carne
și câteodată nu mai funcționează nimic.
doar alerg din metrou în metrou învârtită cu cheia
port pe brațe cadavrul propriei neputințe
am un sac greu în spinare pentru că reciclez speranțe în care nu mai crede nimeni
priviți-mă în toată splendoarea ratării
strălucesc atât de frumos!
în ochii mei poți să arunci un bănuț, îți îndeplinesc dorințele toate.
sunt regina păcii
te voi iubi chiar dacă n-ai iubire de dat nimănui
așa merg lucrurile pe planeta mea
așa plantez eu copaci care se usucă
așa construiesc eu clădiri îmbrăcate în dinamită.
e o iarnă prea blândă
nu a mai rămas niciun loc în care să mă ascund
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu