Corabia

Printre valuri mari albastre,
O corabie  drum îşi croia .
Între cer şi între valuri,
Ea de vânt se clătina.

De trei luni, mateloţi sunt pe mare,
Speriaţi  de  vânt  şi  ploaie.
Ziua trece ,noaptea vine,
Şi pămînt nu se mai vede.

În ce parte să se-ndrepte,
Mateloţii  (...) nu mai ştiu.
Marea-i mare şi adâncă.
Cine ştie ,unde-i ţărmul!

Deodat` (... ) din mare iese...
O crăiasă. E crăiasa  apelor.
Pe catarg sar veseli mateloţii,
Căci la ţărm ea îi va duce.

În zadar vântul iar suflă ,
Ea crăiasa îi petrece.
Şi spre ţărm corabia pluteşte,
Mateloţii sunt uimiţi ,dar fericiţi.

        florentindraganescu.09.2010.
               ©colectia Suvenir